metacentru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METACÉNTRU, metacentre, s. n. Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului. – Din
fr. métacentre.metacentru (Dicționar de neologisme, 1986)METACÉNTRU s.n. Intersecția imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. [< fr.
métacentre].
metacentru (Marele dicționar de neologisme, 2000)METACÉNTRU s. n. intersecție a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. (< fr.
métacentre)
metacentru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metacéntru s. n.,
art. metacéntrul; pl. metacéntre