metacarp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METACÁRP, metacarpuri, s. n. Parte din scheletul mâinii cuprinsă între carp și falange, formată din cinci oase dispuse radiar; os care formează baza fluierului la picioarele din față ale unor animale. – Din
fr. métacarpe.metacarp (Dicționar de neologisme, 1986)METACÁRP s.n. Scheletul părții de mijloc a mâinii, compus din cinci oase așezate în formă de raze. [< fr.
métacarpe, cf. gr.
metakarpion].
metacarp (Marele dicționar de neologisme, 2000)METACÁRP s. n. porțiune a scheletului mâinii cuprinsă între carp și falange. ◊ os, baza fluierului la picioarele anterioare ale unor animale. (< fr.
métacarpe)
metacarp (Dicționaru limbii românești, 1939)*metacárp n., pl.
urĭ (vgr.
metakárpion, d.
metá, după, și
karpós, carp. V.
meta-tars. Anat. Cele cincĭ oase paralele care formează palma, între degete și carp.
metacarp (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metacárp s. n.,
pl. metacárpuri