meșteri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEȘTERÍ, meșteresc, vb. IV.
Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦
Tranz. și
intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva.
2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi. – Din
meșter.