mesișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESIȘOÁRĂ, mesișoare, s. f. 1. Măsuță.
2. Mâncare, hrană modestă. ♦ (
Reg.) Pomană, praznic. –
Masă1 +
suf. -ișoară.mesișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mesișoáră (rar)
s. f.,
g.-d. art. mesișoárei; pl. mesișoáre