meserniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (
Reg.) Măcelărie. – Din
bg. mesarnița, scr. mesarnica.meserniță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)meserníță,
meserníțe, s.f. (reg. înv.)
1. măcelărie.
2. măcel, masacru.
meserniță (Dicționaru limbii românești, 1939)mesérniță și (Ban.)
mesárniță și f., pl.
e (bg. sîrb.
mesarnica).
Vechĭ. Măcelărie.
Fig. Măcel.
meserniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mesérniță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. mesérniței; pl. mesérnițemeserniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)meserniță f. Mold. unde se taie vitele și se vinde carne.