meser (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)mesér, meásără, meséri, -e, (adj.) sărman, sărac, nenorocit.
meser (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)méser (-ră), adj. – Sărac, nenorocit. –
Var. measer. Lat. mĭser(um) (Tiktin; Candrea; REW 5608a),
cf. v. fr. mezre. Sec. XVI-XVIII,
înv., ca și
der. –
Der. meseră, s. f. (mizericordie);
meserătate, s. f. (sărăcie, mizerie);
meserere, s. f. (mizericordie), din
lat. mĭserēre; meserernic, adj. (îndurător);
meseri, vb. (a fi sărac, a trăi în sărăcie).
Cf. dubletele neologice
mizerie, s. f., din
fr. misère; mizerabil, adj., din
fr. misérable. Cf. și
mișel și
meserie.meser (Dicționaru limbii românești, 1939)méser, fem. (negăsit în texte)
meáseră adj., pl.
erĭ, mesere (lat.
mĭser, sărac; vfr.
mezre. V.
mizer, mizerie, mișel, meserie).
Vechĭ. Sărac. – Străvechĭ
measer.