mertepea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MERTEPEÁ s. f. (Turcism
înv.: în
loc. adv.)
De la mertepea = cum se cuvine, cu rost. – Din
tc. mertebe „ordine, rang, grad”.
mertepea (Dicționaru limbii românești, 1939)mertepeá f., pl. inuzitat
ele (turc. [d. ar.]
mertebe, grad, rînd).
Rar azĭ. De la mertepea, pe rînd, de-a rîndu, de la început:
a lua treaba de la mertepea, a lovi de la mertepea.mertepea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mertepeá (de la ~) (
înv.)
loc. adv.mertepeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mertepeà f. termen de joc în cărți: rând, ordine:
dela mertepea, de-a rândul:
de om lua treaba dela mertepea AL. [Turc. MERTEPÈ].