meristem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MERISTÉM, meristeme, s. n. Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. – Din
fr. méristème.meristem (Dicționar de neologisme, 1986)MERISTÉM s.n. (
Bot.) Țesut vegetal tânăr unde au loc diviziuni rapide și numeroase ale celulelor. [< fr.
méristème, cf. gr.
merizein – a diviza].
meristem (Marele dicționar de neologisme, 2000)MERISTÉM s. n. țesut vegetal tânăr care, prin diviziuni repetate, dă naștere țesuturilor definitive (adulte) ale plantei. (< fr.
méristeme)
meristem (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MERISTÉM (‹
fr. {i}; {s}
gr. meristos „divizibil”)
s. n. (
BOT.) Țesut formativ cu caracter embrionar, inițial (unitatr la începutul dezvoltării), care la planta adultă, alcătuită din țesuturi definitive, se repartizează și se localizează în vârfurile axelor supra- și subterane (
ex. cambiu).
meristem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meristém s. n.,
pl. meristéme