mercuros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MERCURÓS, -OÁSĂ, mercuroși, -oase, adj. (Despre compușii mercurului) Care conține un ion de mercur monovalent. – Din
fr. mercureux.mercuros (Dicționar de neologisme, 1986)MERCURÓS, -OÁSĂ adj. (
Despre sărurile de mercur) Care conține mercur monovalent. [Cf. fr.
mercureux].
mercuros (Marele dicționar de neologisme, 2000)MERCURÓS, -OÁSĂ adj. (despre compușii mercurului) care conține mercur monovalent. (< fr.
mercureux)
mercuros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mercurós adj. m.,
pl. mercuróși; f. mercuroásă, pl. mercuroáse