mercerie - explicat in DEX

mercerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MERCERÍE, (3) mercerii, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Articole mărunte care servesc la cusut și ca accesorii la îmbrăcăminte (ață, nasturi, copci etc.). 2. Negoț cu astfel de articole. 3. Magazin de mercerie (1). – Din fr. mercerie.

mercerie (Dicționar de neologisme, 1986)
MERCERÍE s.f. Lucruri întrebuințate la cusutul, la garnisirea sau la repararea îmbrăcămintei etc.; mărunțișuri. ♦ Negoțul cu astfel de mărunțișuri. [Gen. -iei. / < fr. mercerie].

mercerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MERCERÍE s. f. 1. obiecte mărunte întrebuințate la cusut, la garnisirea sau repararea îmbrăcămintei etc.; mărunțișuri. 2. negoțul cu astfel de obiecte. 3. magazin de mercerie (1). (< fr. mercerie)

mercerie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*merceríe f. (fr. mercerie, d. mercier, marchidan, d. lat. merx, mercis, marfă). Marchidănie.

mercerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
merceríe s. f., art. mercería, g.-d. art. merceríei; pl. merceríi, art. merceríile

mercerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mercerie f. negoț de mărunțișuri pentru îmbrăcat și gătit (ață, ace, panglici, nasturi): obiecte de mercerie.