merceologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MERCEOLOGÍE, merceologii, s. f. Disciplină al cărei obiect îl constituie studierea proprietăților fizice și chimice ale mărfurilor în vederea stabilirii calității lor și a condițiilor de păstrare. [
Pr.:
-ce-o-] – Din
it. merceologia.merceologie (Dicționar de neologisme, 1986)MERCEOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studiul mărfurilor. [Pron.
-ce-o-, gen.
-iei. / cf. fr.
merceologie, it.
merceologia < lat.
merx – marfă, gr.
logos – vorbire].
merceologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MERCEOLOGÍE s. f. disciplină care are ca obiect studiul mărfurilor. (< it.
merceologia)
merceologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)merceologíe (-ce-o-) s. f.,
art. merceología, g.-d. art. merceologíei; pl. merceologíi, art. merceologíilemerceologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)merceologie f. cursul mărfurilor.