menșevism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENȘEVÍSM s. n. Curent moderat apărut la începutul
sec. XX în cadrul social-democrației ruse, care se opunea prevederilor programatice ale bolșevicilor. – Din
rus. menșevizm.menșevism (Dicționar de neologisme, 1986)MENȘEVÍSM s.n. Curent oportunist de dreapta care a apărut la începutul sec. XX în cadrul social-democrației ruse și care susținea o politică de subordonare a proletariatului față de burghezie. [< rus.
menșevizm].
menșevism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENȘEVÍSM s. n. curent liberal apărut la începutul sec. XX în cadrul social-democrației ruse, care se opunea prevederilor programatice marxist-leniniste. (< rus.
menșevizm)
menșevism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MENȘEVÍSM (‹
rus.)
s. n. Curent politic apărut în cadrul social-democrației ruse, care se opunea prevederilor programatice ale socialismului, principiilor teoretice, ideologice, organizatorice, tactice ale partidului comunist. Denumirea de
m. este legată de faptul că, la Congresul al II-lea al P.M.S.D. din Rusia (1903), grupul respectiv a fost în minoritate la alegerea organelor centrale de partid. Principalii lideri-ideologi:
L. Martov, A.S. Martinov, P.D. Akselrod, Gh.V. Plehanov.
menșevism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menșevísm s. n.