mentalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENTALITÁTE, mentalități, s. f. Fel particular de a gândi al unui individ sau al unei colectivități. – Din
fr. mentalité.mentalitate (Dicționar de neologisme, 1986)MENTALITÁTE s.f. Fel propriu în care gândește un individ, o colectivitate etc. [Cf. fr.
mentalité].
mentalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENTALITÁTE s. f. fel propriu de a gândi al unui individ, al unei colectivități, al unei epoci; stare de spirit, conduită. (< fr.
mentalité)
mentalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*mentalitáte f. (d.
mental). Fel de minte, mod de a cugeta, spirit:
mentalitatea copiilor.mentalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mentalitáte s. f.,
g.-d. art. mentalitắții; pl. mentalitắți