menționare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENȚIONÁRE, menționări, s. f. Faptul de
a menționa; mențiune. [
Pr.:
-ți-o-] –
V. menționa.menționare (Dicționar de neologisme, 1986)MENȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a menționa și rezultatul ei; pomenire, semnalare. [Pron.
-ți-o-. / <
menționa].
menționare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menționáre (-ți-o-) s. f.,
g.-d. art. menționắrii; pl. menționắri