menține - explicat in DEX

menține (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MENȚÍNE, mențin, vb. III. Tranz. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; p. ext. a face să dureze. ♦ Refl. A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Franțuzism, rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din fr. maintenir (după ține).

menține (Dicționar de neologisme, 1986)
MENȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra ceva neschimbat. ♦ A susține. 2. refl. A rămâne în aceeași stare. ♦ A-și păstra același loc, același post, aceeași poziție. [P.i. mențin, conj. -nă. / cf. it. mantenere, fr. maintenir, după ține].

menține (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MENȚÍNE vb. I. tr. a păstra ceva neschimbat. II. refl. a rămâne în aceeași stare. ◊ a-și păstra același loc, post, aceeași poziție. (după fr. maintenir)

menține (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mențíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mențín, 2 sg. mențíi, 1 pl. mențínem, 2 pl. mențíneți; conj. prez. 3 să mențínă; ger. menținấnd; part. menținút

menține (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
menține v. 1. a ținea ferm și fix; 2. a conserva în aceeaș stare: a menține un regulament; 3. a afirma, a susține: mențin ce-am zis. [După fr. maintenir].