menșevic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENȘEVÍC, -Ă, menșevici, -ce, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al menșevismului.
2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. – Din
rus. menșevik.menșevicMENȘEVÍC, -Ă, menșevíci, -ce, s. m. și f., adj. ~ (cuv. rus. = minoritar <
men'șe = mai puțin; întrucât formau grupul minoritar din sânul partidului) [
MW]
menșevic (Dicționar de neologisme, 1986)MENȘEVÍC, -Ă adj. Referitor la menșevism, propriu menșevismului. //
s.m. și f. Adept al menșevismului. [< rus.
menșevik <
menșinstvo – minoritate].
menșevic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENȘEVÍC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al menșevismului. (< rus.
menșevik)
menșevic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menșevíc adj. m.,
s. m.,
pl. menșevíci; adj. f.,
s. f. menșevícă, pl. menșevíce