memoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEMÓRIU, memorii, s. n. 1. Expunere scrisă, amănunțită și documentată, asupra unei probleme, unei situații etc. ◊
Memoriu de titluri și lucrări = listă în care sunt consemnate titlurile și lucrările de specialitate ale unei persoane.
Memoriu de activitate = expunere scrisă a activității desfășurate de o persoană într-un anumit domeniu științific.
2. (La
pl.) Colecție de conferințe, comunicări, discuții etc. ale unei societăți științifice.
3. (La
pl.) Lucrare beletristică cu caracter evocator, conținând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului (și la care el a luat parte).
4. Petiție, cerere (colectivă) în care motivele sunt expuse pe larg.
5. (În vechea organizare a armatei) Dosar personal al unui ofițer sau al unui subofițer. – Din
lat. memorium, fr. mémoire.memoriu (Dicționar de neologisme, 1986)MEMÓRIU s.n. 1. Expunere, dare de seamă amplă privitoare la o chestiune, la un fapt, la o situație. ♦ (
La pl.) Culegere de lucrări, conferințe etc. făcute în cadrul unei societăți literare, științifice etc.
2. Cerere în care motivele și faptele sunt expuse pe larg. [Pron.
-riu. / <
mémoire, după
memorie].
memoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEMÓRIU s. n. 1. expunere documentată amplă asupra unei probleme, a unui fapt. ◊ expunere scrisă a activității științifice, didactice etc. desfășurate de cineva. 2. (pl.) culegere de lucrări, conferințe etc. făcute în cadrul unei societăți literare, științifice etc. 3. (pl.) scriere cuprinzând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului, la care a luat și el parte. 4. cerere în care motivele și faptele sunt expuse pe larg. (< lat.
memorium, fr.
mémoire)
memoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)memóriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. memóriul; pl. memórii, art. memóriile (-ri-i-)memoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)memoriu n.
1. scriere în care se expune sumar o chestiune:
a redacta un memoriu; 2. statul sumelor datorite pentru lucrări sau furnituri;
3. expunerea faptelor relative la un proces;
4. relațiunea evenimentelor la cari a luat parte cineva sau a fost martur:
literatura franceză e foarte bogată in memorii; 5. disertațiune asupra unui obiect de știință, de erudițiune, de literatură;
6. culegerea deliberațiunilor sau a lucrărilor unei societăți:
Memoriile Academiei de medicină.memoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*memóriŭ n. (fr.
mémoire [s. m.], de la
mémoire [s. f.] memorie). Scriere care expune pe scurt o chestiune:
memoriu unor negustorĭ. Hîrtie cu sumele datorite [!] p. lucrărĭ saŭ furniturĭ. Expunerea faptelor unuĭ proces. Disertațiune erudită științifică saŭ literară:
a citi un memoriŭ la Academie. Pl. Scriere despre evenimentele la care aĭ luat parte saŭ aĭ fost martur [!], memorial: „Comentariile”
luĭ Cezar s´ar numi maĭ exact „Memoriĭ”. Culegere de lucrărĭ a uneĭ societățĭ savante, anale, cronică:
memoriile uneĭ academiĭ.