membru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÉMBRU, -Ă, membri, -e, subst. 1. S. n. (Adesea la
pl.) Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular. ◊
Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost
amputate.
Membru superior = mână.
Membru inferior = piciorul omului. ♦ Penis.
2. S. m. și
f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular.
3. S. m. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții.
4. S. n. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. – Din
lat. membrum, fr. membre.