melamină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELAMÍNĂ, melamine, s. f. Substanță chimică organică, întrebuințată la fabricarea unor materiale plastice rezistente. – Din
fr. mélamine.melamină (Dicționar de neologisme, 1986)MELAMÍNĂ s.f. (
Chim.) Substanță chimică organică din care se obțin materiale plastice rezistente. [< fr.
mélamine, germ.
Melamin].
melamină (Marele dicționar de neologisme, 2000)MELAMÍNĂ s. f. material plastic rezistent, pe bază de rășină sintetică, folosit pentru furniruirea mobilei de bucătărie, a unor panouri decorative etc. (< fr.
mélamine)
melamină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MELAMÍNĂ (‹
fr. {i})
s. f. Substanță chimică organică (
p. t. 354ºC), obținută prin polimerizarea cianamidei. Este folosită, împreună cu formaldehida, la fabricarea unor materiale plastice (rășini de
m.).
melamină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)melamínă s. f.,
g.-d. art. melamínei; pl. melamíne