mel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEL, meli, s. m. (
Fiz.) Unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet care are o putere de o mie de hertzi. – Din
engl. mel.mel (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEL1 s. m. unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet având o putere de o mie de hertzi. (< engl.
mel)
mel (Marele dicționar de neologisme, 2000)-MÉL2 elem. melo
1-. ()
mel (Marele dicționar de neologisme, 2000)-MÉL3 elem. meli-.
mel (Dicționaru limbii românești, 1939)mel (est) și
mĭel (vest) m., pl.
meĭ, mĭeĭ (lat.
agnĕllus [dim. d.
agnus], de unde s´a făcut
mñel apoĭ
ñel [cum se zice și azĭ pop. în est], apoĭ
mĭel, mel; it.
agnello, pv.
agnel, fr.
agneau. V.
mĭa, mioară). Berbece în primele lunĭ după naștere:
melul blînd suge la doŭă mume (Nec. Let. 2, 257). Carne de mel:
a mînca mel. Fig. Ființă blîndă și bună:
un mel de om.