megalomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEGALOMANÍE, megalomanii, s. f. 1. Faptul de a fi megaloman (
1).
2. Stare psihică patologică întâlnită în unele boli mintale și manifestată prin delir de grandoare, asociat cu delir de persecuție. – Din
fr. mégalomanie.megalomanie (Dicționar de neologisme, 1986)MEGALOMANÍE s.f. Grandomanie. ♦ (
Med.) Nebunie care constă în obsesia măririi, a gloriei, a grandorii. [Gen.
-iei. / < fr.
mégalomanie, cf. gr.
megas – mare,
mania – nebunie].
megalomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEGALOMANÍE s. f. 1. faptul de a fi megaloman (1). 2. nebunie în obsesia măririi, a gloriei, a grandorii. (< fr.
mégalomanie)
megalomanie (Dicționaru limbii românești, 1939)*megalomaníe f. (
megal- din
megaloman și
manie). Mania de a face pe marele.
megalomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)megalomaníe s. f.,
art. megalomanía, g.-d. art. megalomaníei; pl. megalomaníi, art. megalomaníilemegalomanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)megalomanie f. nebunia măririlor.