megaloman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEGALOMÁN, -Ă, megalomani, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. (Persoană) care are o părere exagerat de bună despre calitățile sale; grandoman.
2. (Persoană) care suferă de megalomanie (
2). – Din
fr. mégalomane.megaloman (Dicționar de neologisme, 1986)MEGALOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care își supraprețuiește meritele; încrezut, îngâmfat; grandoman. [< fr.
mégalomane].
megaloman (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEGALOMÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care își supraevaluează meritele; grandoman. 2. (suferind) de megalomanie (2). (< fr.
mégalomane)
megaloman (Dicționaru limbii românești, 1939)*megalomán, -ă s. și adj. (
megalo- din
megalitic și
-man). Care se silește să pară și se crede maĭ mult de cît [!] este, mîndru, țanțoș:
politică megalomană.megaloman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)megalomán adj. m.,
s. m.,
pl. megalománi; adj. f.,
s. f. megalománă, pl. megalománemegaloman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)megaloman m. cel atins de megalomanie.