megafon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEGAFÓN, megafoane, s. n. 1. Difuzor de mare putere, folosit pentru transmiterea programelor sonore în piețe, pe stadioane etc.
2. (
Mar.) Ansamblu format dintr-un amplificator și un difuzor, de forma unei pâlnii, folosit pentru transmiterea la distanță a comenzilor; portavoce.
3. Instrument de forma unei pâlnii, folosit pentru comunicări verbale la distanță. – Din
fr. mégaphone.megafon (Dicționar de neologisme, 1986)MEGAFÓN s.n. 1. Difuzor puternic și mare.
2. Cornet acustic mare, care înlesnește comunicările verbale la distanță. [Germ.
Megaphon, fr.
mégaphone, cf. gr.
megas – mare,
phone – sunet].
megafon (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEGAFÓN s. n. 1. difuzor de mare intensitate sonoră. 2. cornet acustic mare pentru comunicări și ordine la distanță. (< fr.
mégaphone)
megafon (Dicționaru limbii românești, 1939)*megafón n., pl.
oane (
mega- din
megalitic și
-fon din
telefon). Cornet care amplifică vocea (ca cel inventat de Edison), un fel de trompă în care vorbeștĭ ca să fiĭ auzit de departe.
megafon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)megafón s. n.,
pl. megafoáne