medalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDÁLIE, medalii, s. f. Piesă de metal (sau, uneori, de marmură), în formă de monedă, gravată cu figuri și inscripții, emisă în cinstea unei personalități sau în memoria unei acțiuni glorioase. ♦ Piesă de metal dată ca premiu la diferite concursuri sau ca distincție pentru merite deosebite în diferite domenii de activitate. ◊
Expr. Reversul medaliei = aspectul complementar, opus (adesea neplăcut) al unui lucru, al unei probleme, al unei situații. – Din
it. medaglia.medalie (Dicționar de neologisme, 1986)MEDÁLIE s.f. Piesă de metal (ca o monedă) făcută în amintirea unui eveniment sau spre a fi conferită ca semn de distincție pentru merite excepționale. [Gen.
-iei. / < it.
medaglia, cf. fr.
médaille].
medalie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEDÁLIE s. f. piesă de metal, în formă de monedă, emisă în amintirea unui eveniment sau spre a fi conferită ca semn de distincție pentru merite excepționale. (< it.
medaglia)
medalie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)medálie (medálii), s. f. – Decorație.
It. medaglia, cf. fr. médaille. –
Der. medaliat, adj. (premiat cu o medalie);
medalion, s. n., din
fr. médaillon (
mr. medal’ione, din
it. medaglione, cf. Ruffini 103).
medalie (Dicționaru limbii românești, 1939)*medálie f. (fr.
médaille, d. it.
medaglia, d.
metallo, metal; sp.
medalla, pg.
medalha). Bucată de metal, de forma uneĭ monete [!], bătută în onoarea uneĭ persoane saŭ în amintirea unuĭ eveniment și care se dă și ca decorațiune orĭ recompensă p. vitejie în războĭ saŭ ca distincțiune la studiŭ saŭ concursurĭ.
Fig. Reversu saŭ
dosu medaliiĭ, partea grea, urîtă, defavorabilă a unuĭ lucru saŭ defectele uneĭ persoane care în colo [!] are calitățĭ.
medalie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)medálie (-li-e) s. f.,
art. medália (-li-a), g.-d. art. medáliei; pl. medálii, art. medáliile (-li-i-)medalie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)medalie f.
1. bucată de metal bătută în onoarea unei persoane ilustre sau în
amintirea unui eveniment important:
medaliile Virtutea militară, Bene-Merenti, Răsplata muncii și Serviciul credincios; 2. recompensă dată într’un concurs, după o expozițiune;
reversul medaliei, partea cea nefavorabilă a persoanelor sau a lucrurilor. În timpul răsboiului Austro-Român din 1916 s’au creat două medalii militare;
Virtutea militară de războiu, rezervată excluziv gradelor inferioare și
Bărbăție și Credință, cu spade încrucișate sub ramurile de laur, conferită pentru fapte meritorii gradelor inferioare. V.
ordin.