meandric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEÁNDRIC, -Ă, meandrici, -ce, adj. (Despre cursul unei ape) Care are sau formează meandre (
1). [
Pr.:
me-an-] –
Meandru +
suf. -ic. Cf. fr. méandrique.meandric (Dicționar de neologisme, 1986)MEÁNDRIC, -Ă adj. Care are cotituri dese și întortocheate. [Pron.
me-an-. / < fr.
méandrique].
meandric (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEÁNDRIC, -Ă adj. cu meandre. (< fr.
méandrique)
meandric (Dicționaru limbii românești, 1939)*meándric, -ă adj. (
ea 2 silabe). Tortuos, ca rîu Meandru [Frigia, Asia Mică]:
Uniĭ meandrice.meandric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meándric (me-an-) adj. m.,
pl. meándrici; f. meándrică, pl. meándrice