meștergrindă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEȘTERGRÍNDĂ, meștergrinzi, s. f. (
Reg.) Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești; faur-maur. – Din
magh. mestergerenda (după
grindă).
meștergrindă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meștergríndă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. meștergrínzii; pl. meștergrínzi