meșteraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEȘTERÁȘ, meșterași, s. m. (Rar)
1. Diminutiv al lui
meșter. 2. (Rar;
depr.) Om abil, șmecher. ♦ Artist lipsit de talent, de valoare, neînsemnat. –
Meșter +
suf. -aș.meșteraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meșteráș (rar)
s. m.,
pl. meșteráși