meșniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)méșniță (méșnițe), s. f. – Grîu fiert, specialitate culinară de lapte cu orez sau cu mei. –
Var. mleșniță. Sl. (
bg.)
mlĕčnica „vas, oală de lapte”,
mlĕčnikŭ „farfurie cu lapte” (Scriban). În
Mold.meșniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MÉȘNIȚĂ, meșnițe, s. f. (
Reg.) Mâncare preparată din orez, mălai sau mei pisat și lapte dulce.
meșniță (Dicționaru limbii românești, 1939)méșniță, V.
mieșniță.