meșină - explicat in DEX

meșină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MEȘÍNĂ, meșine, s. f. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptușirea încălțămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărți etc.). – Din tc. meșın.

meșină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
meșínă (-ni), s. f. – Piele tăbăcită. – Mr. mișine, megl. mișin. Tc. meșin, din per. mῑš „oaie” (Șeineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mešin, rus. mešina.

meșină (Dicționaru limbii românești, 1939)
meșínă f., pl. ĭ (turc. mešin [de unde și ngr. mesini], d. pers. mišin, meșină, d. miš, berbece, rudă cu vsl. mĭehŭ, pele [!], burduf [de unde și ung. méh, albină, ca rom. albină, d. lat. álveus, burduf, adică „stup”], mĭešĭnă, de burduf, sîrb. mješina, burduf, alb. măršínă, burduf de vin. V. micĭoc). Un fel de pele [!] de oaĭe saŭ de capră. Pl. Pantalonĭ de blană de oaĭe, poturĭ. V. bernevicĭ.

meșină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
meșínă s. f., g.-d. art. meșínei; pl. meșíne

meșină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
meșină f. 1. piele de oaie lucrată: cisme galbene de meșină GHICA; 2. pl. Mold. nădragi blăniți cu meșină. [Turc. MEȘIN].