matrapazlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATRAPAZLẤC, matrapazlâcuri, s. n. (
Fam.) Șarlatanie, escrocherie, fraudă. – Din
tc. matrabazlic.matrapazlâc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)matrapazlâc, matrapazlâcuri s. n. escrocherie; fraudă
matrapazlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matrapazlấc (
fam.)
(ma-tra-) s. n.,
pl. matrapazlấcurimatrapazlâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)matrapazlâc n. Mold. trafic, fraudă:
să mănânce banii cu matrapazlâcuri. [Turc. MATRABAZLYK, din MATRABAZ, acaparator de grâne (lit. care joacă din baston, maestru de scrimă)].