mătrăgună (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare
(Atropa belladonna). ◊
Expr. Parcă i-a dat cineva (sau
a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. –
Cf. alb. matërgonë.