matematic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATEMÁTIC2, -Ă, matematici, -ce, adj. Care se referă la matematică, care ține de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦
Fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din
fr. mathématique, it. matematico.matematic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATEMÁTIC1, matematici, s. m. (
Înv.) Matematician. – Din
it. matematico, germ. Mathematikus.matematic (Dicționar de neologisme, 1986)MATEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la matematică, bazat pe matematică. ♦
adv. Exact, precis, riguros. [Cf. fr.
mathématique, it.
matematico, germ.
mathematisch < lat.
mathematicus].
matematic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATEMÁTIC, -Ă I.
adj. referitor la matematică, bazat pe principiile matematicii. ◊ (adv.) exact, precis, riguros. II. s. f. știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale cu ajutorul raționamentului deductiv, entitățile de natură abstractă, precum și relațiile dintre acestea. (< fr.
mathématique, lat.
mathematicus, gr.
mathematikos, /II/ lat.
mathematica, it.
matematica)
matematic (Dicționaru limbii românești, 1939)*matemátic, -ă adj. (vgr.
mathematikós, d.
máthema, știință,
mantháno, învăț). Relativ la matematică:
științe matematice. Fig. Perfect riguros, exact, precis:
preciziune matematică. S. m. și f. Persoană care știe matematica. S. f. Știința care se ocupă de proprietățile mărimiĭ întru cît [!] poate fi calculată saŭ măsurată (aritmetica, algebra, geometria, trigonometria ș. a.):
a studia matematica saŭ
matematicile (după cum subînțelegĭ
știința saŭ
științele).
Matematica pură, matematica abstractă (algebra, geometria).
Matematica mixtă saŭ
aplicată, care consideră proprietățile mărimiĭ în oarecare corpurĭ saŭ subĭecte (astronomia, mecanica).
Fizica matematică, aceĭa în care legile fizice-s traduse pin [!] ecŭațiunĭ. Adv. În mod matematic, absolut precis:
a calcula matematic.matematic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matemátic1 adj. m.,
pl. matemátici; f. matemátică, pl. matemáticematematic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matemátic2 (matematician) (
înv.)
s. m.,
pl. matemáticimatematic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)matematic a.
1. relativ la matematice;
2. fig. riguros, exact. ║ m. cel ce știe sau profesează matematicile.