mătanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂTÁNIE, mătănii, s. f. (În unele practici religioase)
1. Îngenunchere și înclinare a corpului până la pământ, în semn de venerație și de pocăință. ♦
P. gener. Plecăciune adâncă în semn de respect; temenea, ploconeală.
2. (La
pl.) Șirag de mărgele de os, de lemn etc. pe care călugării sau credincioșii mireni socotesc rugăciunile rostite.
3. (
Înv.) Mănăstire în care a fost călugărită o persoană și de care aceasta depinde din punct de vedere religios. [
Var.:
metánie s. f.] – Din
sl. metanija.