mastoid (Dicționar de neologisme, 1986)
MASTOÍD, -Ă adj. Apofiză mastoidă (și s.f.) = fiecare dintre proeminențele osului temporal situate îndărătul urechii. [Pron. -to-id. / < fr. mastoïde, cf. gr. mastos – mamelă, eidos – aspect].
mastoid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mastoíd, -ă adj. (vgr. mastoeidés, d. mastós, mamelă, și eĭdos, aspect). Anat. Apofiza mastoidă, proeminența în formă de mamelă la partea inferioară și posterioară a osuluĭ temporal.