mastodont (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MASTODÓNT, mastodonți, s. m. Mamifer pahiderm fosil uriaș, asemănător cu elefantul. – Din
fr. mastodonte.mastodont (Dicționar de neologisme, 1986)MASTODÓNT s.m. Uriaș mamifer pahiderm fosil, care se asemăna cu elefantul. [< fr.
mastodonte, cf. gr.
mastos – mamelă,
odous – dinte].
mastodont (Marele dicționar de neologisme, 2000)MASTODÓNT s. m. 1. proboscidian fosil, asemănător cu elefantul, care avea patru defense îndreptate înainte, iar pe maxilare molari mamelonați. 2. (fam.) om, lucru de un volum enorm. (< fr.
mastodonte)
mastodont (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mastodont, mastodonți s. m. (pub., peior.) organizație sau instituție anacronică, de mari dimensiuni, cu funcționare greoaie.
mastodont (Dicționaru limbii românești, 1939)*mastodónt m. (vgr.
mastós, mamelă, și
odus, odóntos, dinte).
Geol. Un fel de pahiderm care trăĭa pin [!] epoca terțiară și cŭaternară și care semăna cu elefantu.
Fig. Fam. Persoană de o enormă corpulență [!], matahală.
mastodont (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MASTODÓNT (‹
fr.; {s}
gr. mastos „mamelă” +
odont- „dinte”)
s. m. Mamifer fosil din ordinul proboscidienilor, cu o talie apropiată de a mamuților, cre avea pe fiecare maxilar câte o pereche de defense inegal dezvoltate. A trăit în stepele și silvostepele Miocenului și Pliocenului din Eurasia, Africa și America.
mastodont (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mastodónt s. m.,
pl. mastodónțimastodont (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mastodont m.
1. mare pachiderm antediluvian analog elefantului;
2. fig. om îndesat la corp și la cap.