mascotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MASCÓTĂ, mascote, s. f. 1. Ființă sau lucru considerate ca purtătoare de noroc; amuletă, talisman.
2. Numele unei prăjituri de ciocolată. – Din
fr. mascotte.mascotă (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)MASCÓTĂ, mascote, s.f. Prăjitură umplută cu cremă parfumată cu pralină sau cafea, apoi „mascată” cu aceeași cremă și ornată cu fulgi de
migdale caramelizate sau alt barot; din fr.
mascotte mascotă (Dicționar de neologisme, 1986)MASCÓTĂ s.f. 1. Ființă sau lucru despre care se crede că ar purta noroc.
2. Prăjitură cu cremă de cacao, glasată cu ciocolată. [< fr.
mascotte, cf. prov.
mascoto – vrajă].
mascotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MASCÓTĂ s. f. I. ființă, lucru despre care se crede că ar purta noroc. II. prăjitură cu cremă de cacao, glasată cu ciocolată. (< fr.
mascotte)
mascotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mascótă s. f.,
g.-d. art. mascótei; pl. mascóte