mascaradă - explicat in DEX

mascaradă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MASCARÁDĂ, mascarade, s. f. 1. Acțiune sau atitudine falsă, ipocrită; prefăcătorie, înșelătorie, farsă; înscenare. ◊ Expr. (Rar) Om de mascaradă = om de nimic; secătură. 2. (Înv.) Bal mascat; grup de oameni mascați. – Din fr. mascarade.

mascaradă (Dicționar de neologisme, 1986)
MASCARÁDĂ s.f. 1. Mascare, deghizare; ceată de oameni mascați. 2. (Fig.) Înscenare, prefăcătorie. [< fr. mascarade, cf. it. mascherata].

mascaradă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MASCARÁDĂ s. f. 1. mascare, deghizare; ceată de oameni mascați. 2. (fig.) înscenare, prefăcătorie. 3. gen de divertisment de origine italiană, cu caracter aristocrat, în care subiectele, mitologice sau alegorice, interpretate de persoane mascate, erau acompaniate de muzică și dans; versurile corespunzătoare. (< fr. mascarade)

mascaradă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mascarádă f., pl. e (fr. mascarade, d. it. mascherata, d. máschera, mască). Ceată de oamenĭ mascațĭ și travestițĭ. Fig. Manifestațiune saŭ procesiune ridiculă [!].

mascaradă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mascarádă s. f., g.-d. art. mascarádei; pl. mascaráde

mascaradă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mascaradă f. 1. trupă de oameni mascați; 2. străvestirea celui ce se maschează.