mascara - explicat in DEX



mascara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MASCARÁ, mascarale, s. f. 1. (Înv.) Bufon, paiață, măscărici; p. ext. om neserios, pușlama. 2. (Pop.) Batjocură, ocară. ◊ Expr. A face (pe cineva) de mascara = a) a face (pe cineva) de râs, de rușine; b) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a face de două parale (pe cineva). – Din tc. maskara.

mascara (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MASCARÁ s. f. fard pentru gene, rimel. (< it. mascara)

mascara (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
mascará (mascarále), s. f.1. Paiață. – 2. Zeflemea, indecență, obscenitate. – Var. măscară, (Banat) mascără. Mr. măscără, megl. mascará. Tc. maskara, din arab. mashara (Șeineanu, II, 250; Berneker, II, 23; Lokotsch 1436; Ronzevalle 161), cf. ngr. μασϰαρᾶς, alb., bg. maskará, sb. maskara. Battisti, III, 2381, socotește cuvîntul arab diferit de it. maschera, sp. máscara. Schimbarea de accent e dificil de explicat în var. măscară, în afară de cazul în care ar fi un deverbal de la măscări. Atît măscară cît și măscări există în sec. XVII, mascara în sec. XIX. Der. măscări, vb. (înv., a-și bate joc, a zeflemisi; Banat, a se murdări; refl., a se insulta), cf. sb. maskariti; mascaragiu, s. m. (bufon; saltimbanc, cabotin), din tc. maskaraci, sec. XVIII; mascaralîc, s. n. (bufonerie), cf. ngr. μασϰαραλίϰι; măscărici, s. m. (paiață, bufon); măscăriciune, s. f. (înv., bufonerie), sec. XVII; măscornicie, s. f. (bufonerie), înv., sec. XVII.

mascara (Dicționaru limbii românești, 1939)
mascará f. (turc. maskara, d. ar. mashara, glumă, mască, paĭaț [!]; ngr. maskarás. V. mască. Triv. Om neserios, bufon. Vorbă obscenă.

mascara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mascará (înv., pop.) s. f., art. mascaráua, g.-d. art. mascarálei; pl. mascarále, art. mascarálele

mascarà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mascarà f. 1. paiață: slugă vechie, mascara bătrână nu fi PANN; 2. batjocură: a face de mascara, a-și râde de cineva. [Turc. MASKARA, buton].

Alte cuvinte din DEX

MASCADA MASCABIL MASCA « »MASCARACI MASCARADA MASCARAGIU