mărunțiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, s. n. 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la
pl.) obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.); mărunțuș. ♦ Vânat format din animale mici.
2. Fig. (La
pl.) Fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri.
3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică.
4. (
Înv.; în
loc. adv.)
Cu mărunțisul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. –
Mărunt +
suf. -iș.