maroniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARONÍU, -ÍE, maronii, adj.,
s. n. 1. Adj. (Despre culori) Care bate în maro.
2. Culoare maronie (
1). –
Maron +
suf. -iu.maroniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*maroníu1 adj. m.,
f. maroníe; pl. m. și
f. maroníimaroniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*maroníu2 s. n.,
art. maroníul