maron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARÓN adj. v. maro.maron (Dicționar de neologisme, 1986)MARÓN, -Ă adj. Animal maron = animal domestic care a revenit în starea de sălbăticie. [< fr.
marron].
maron (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARÓN, -Ă adj. (despre animale domestice) care a revenit în starea de sălbăticie. (< fr.
marron)
maron (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Maron, fiul unuia dintre preoții lui Apollo, pe nume Evanthes. Prin tatăl său se trăgea din însuși zeul Dionysus și, datorită acestui fapt, era pomenit și în ciclul dionisiac. Maron i-a dăruit lui Odysseus faimosul vin cu care eroul a reușit să-l îmbete pe ciclopul Polyphemus.