marochin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAROCHÍN s. n. Piele de capră sau, rar, de oaie sau de vițel, tăbăcită vegetal pentru a căpăta lustru și finețe; cordovan. [
Var.:
marochínă s. f.] – Din
fr. maroquin, it. marochino.marochin (Dicționar de neologisme, 1986)MAROCHÍN s.n. Piele de oaie, de capră etc. tăbăcită într-un anumit fel pentru a căpăta lustru și finețe; material care imită o astfel de piele. [Var.
marochină s.f. / cf. fr.
maroquin, it.
marocchino < sp.
marroquin – marocan].
marochin (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAROCHÍN s. n. piele fină de capră tăbăcită vegetal; material care imită o astfel de piele. (< fr.
maroquin, it.
marochino)
marochin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)marochín (marochínuri), s. n. – Saftian, cordovan.
Fr. maroquin. –
Der. marochinărie, s. f. (atelier, obiecte de marochin).
marochin (Dicționaru limbii românești, 1939)*marochín n., pl.
urĭ (it.
marrocchino, fr.
maroquin, marochin, d. sp.
marroqui și
marroquin, Marocan, din Maroc; bg.
marokin). Pele [!] de capră preparată într´un anumit mod, supțire [!] și scumpă, numită și
safian. – Și
marochină f. (C. Hogaș, VR. 1910, 5, 215).
marochin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marochín (
înv.)
s. n., (sorturi, obiecte)
pl. marochínuri/marochínemarochin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)marochin n. piele de țap sau de capră, preparată într’un mod particular.