maro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARÓ adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. ♦ (Substantivat,
n.) Culoare brună-roșcată, castanie. – Din
fr. marron.maro (Dicționar de neologisme, 1986)MARÓ adj. invar. Cafeniu. ♦
s.n. Culoare brună-roșcată, cafenie. [< fr.
marron].
maro (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARÓ adj. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. (< fr.
marron, it.
marrone, germ.
Marone)
maro (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maró1 adj. invar.maro (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maró2 s. n.,
art. maróul; (nuanțe)
pl. maróuri