mărgini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV.
1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc., a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦
Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu...
2. Tranz. și
refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma.
3. Tranz. (
Înv.) A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide. – Din
margine.