mardeiaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARDEIÁȘ, mardeiași, s. m. (
Arg.) Bătăuș. [
Pr.:
-de-iaș] –
Mardi +
suf. -aș.mardeiaș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mardeiaș, mardeiași s. m. v.
machiormardeiaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mardeiáș (
arg.)
s. m.,
pl. mardeiáșimardeĭaș (Dicționaru limbii românești, 1939)mardeĭáș m. (cp. cu
mardesc).
Munt. Apaș, scandalagiŭ, tîlhar și asasin de pin [!] mahalalele marilor orașe:
mardeĭaș de Bucureștĭ. V.
grăntaș.