maramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARÁMĂ, marame, s. f. Fâșie lungă de voal fin, cu care își acoperă capul femeile de la țară când se îmbracă în costum național (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ); ștergar (
2). [
Var.:
mahrámă s. f.] – Din
tc. mahrama.