manzăr (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
manzắr, -i, (mamzăr), s.m. – Bastard (formă atestat în zona Vișeu). – „Termenul este frecvent în limba idiș: mamzăr (mamzer sau manzer „bastard„), prin disimulare manzăr” (Scurtu 1966: 76). Cuvântul a fost preluat în sec XIX, iar în a doua jumătate a sec XX a devenit regresiv.