manutanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANUTÁNȚĂ, manutanțe, s. f. 1. Subunitate în cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari.
2. Operație de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [
Var.:
manutențiúne s. f.] – Din
fr. manutention.