manutanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANUTÁNȚĂ, manutanțe, s. f. 1. Subunitate în cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari.
2. Operație de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [
Var.:
manutențiúne s. f.] – Din
fr. manutention.manutanță (Dicționar de neologisme, 1986)MANUTÁNȚĂ s.f. Brutărie în care se face pâine pentru armată. [Cf. fr.
manutention].
manutanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANUTÁNȚĂ s. f. 1. brutărie pentru armată. 2. deplasare și depozitare a mărfurilor în vederea vânzării, a expedierii. (< fr.
manutention)
manutanță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)manutánță (manutánțe), s. f. – Intendență, loc unde se face pîinea cazonă.
Fr. manutention; rezultatul normal ar fi *
manutanție (ca și
compoziți(un)e din
composition).
manutanță (Dicționaru limbii românești, 1939)*manutánță f., pl.
e. Stabilimentu în care se face pîne [!] p. armată. –
Manutanță e o formă greșită și vulgară. Corect e
manutențiune (fr.
manutention, mlat.
manutentio), compus din
manu ca în
manufactură și
tențiune ca´n
detențiune. Însemna la început „ținere cu mîna”, apoĭ „luarea uneĭ gestiunĭ”, apoĭ „manipularea unor producte” (făină, de ex.) și, în sfîrșit „brutărie militară”. Poporu zice și
molotanță.manutanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manutánță s. f.,
g.-d. art. manutánței; pl. manutánțemanutanță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)manutanță f. stabiliment unde se fabrică pâine pentru armată.