manubriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANÚBRIU, manubrii, s. n. 1. (
Zool.) Formație tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal.
2. Structură anatomică în formă de mâner. – Din
fr.,
lat. manubrium.manubriu (Dicționar de neologisme, 1986)MANÚBRIU s.n. 1. Tub la meduze unde se află orificiul buco-anal.
2. Structură anatomică având formă de mâner. ◊
Manubriu sternal = os lat articulat cu sternul.
3. Celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. [Pron.
-briu. / < fr., lat.
manubrium – mâner].
manubriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANÚBRIU s. n. 1. tub la meduze unde se află orificiul buco-anal. 2. structură anatomică în formă de mâner. ♦ ~ sternal = os lat, articulat cu sternul. 3. celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. (< fr., lat.
manubrium)
manubriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manúbriu [
briu pron. briu]
(-nu-briu) s. n.,
art. manúbriul